Giuseppe Verdi (1813-1901)

         
         Mare compozitor italian,unul dintre cei mai de seam? reprezentan?i ai teatrului liric din sec.XIX.A debutat la Scala din Milano cu opera „Oberto”(1839).Verdi a simpatizat cu ideile revolu?iei din 1848,al c?rei suflu eroic,patriotic ?i libertar str?bate întreaga sa  oper?.C?l?toriile în ora?ele Italiei ?i în metropolele europene au contribuit la cunoa?terea vie?ii contemporane,care ?i-a g?sit un puternic ecou în crea?ia sa.Ea cuprinde aproape 30 de opere,muzic? vocal-simfonic?,celebrul „Recviem”(1874),muzic? de camer? („Cvartetul în mi minor”,1873).Contribu?ia sa la patrimoniul operei italiene în sec.XIX este fundamental? ?i a avut un mare rol artistic ?i social-politic.
         În prima perioad? de crea?ie,Verdi a scris opere cu aluzii la situa?ia Italiei din acea vreme: „Nabucco”(1812), „Lombarzii”(1843), „B?t?lia de la Legnano”(1849),ele transformându-l,prin avântul lor revolu?ionar,într-un portdrapel al Risorgimentoului,un simbol al mi?c?rii de eliberare.
         Din cea de-a doua perioad? se remarc? „Rigoletto”(1851), „Trubadurul”(1851), „Traviata”(1853), „Bal mascat”(1859), „For?a destinului”(1862), „Don Carlos”(1867), „Aida”(1871),care aduc pe 
scen? expresia muzical? a pasiunii amoroase,a situa?iilor patetice de inspira?ie romantic?.Dup? o pauz?,în amurgul vie?ii,Verdi a creat capodoperele sale „Othello”(1887) ?i „Falstaff”(1893),admirabile prin umanismul viziunii lor.Stilul s?u se caracterizeaz? prin tehnica belcanto-ului,poten?at? de o leg?tur? organic? cu adev?rul       scenic-dramatic,prin care anticipeaz? verismul.Prifunzimea liniei vocale este dublat? de o tratare orchestral? sugestiv?,deosebit de bogat?,în special ultimele lucr?ri.Concep?ia sa componistic? se remarc? prin preocuparea pentru concizie,prin arta de a repartiza ariile,ansamblurile ?i corurile,care simbolizeaz? elementul popular,?i în elaborarea c?rora Verdi s-a dovedit un mare maestru.        
         Spre sfâr?itul vie?ii,în crea?ia sa se contureaz? tendin?a de suprimare a recitativului sec în favoarea unei formul?ri cât mai melodice ?i mai calde,de atenuare a decupajului scenelor,de men?inere a tensiunii dramatice ?i a discursului muzical continuu.Tot în aceast? perioad? se manifest? ?i înclinarea spre abandonarea bel canto-ului clasic în avantajul unei anumite dezinvolturi fa?? de tehnica 
